Balciul desertaciunilor. Vol.1+2 - William Makepeace Thackeray

Inovator la vremea sa, devenit astazi un reper al literaturii clasice si considerat capodopera scriitorului, Balciul desertaciunilor reprezinta o satira sociala a carei actiune se petrece in timpul Razboaielor Napoleoniene. Avand subtitlul Un roman fara erou, naratiunea urmareste destinul a doua tinere antagoniste: amorala Becky Sharp, una dintre cele mai memorabile si mai charismatice antieroine create in literatura, hotarata sa isi depaseasca statutul cu care s-a nascut si sa urce, cu orice pret, pe scara sociala, si Amelia Sedley, o figura tipic victoriana, posesoare a unui suflet bland, dar naiva in dragostea ei idealizanta pentru chipesul ostas parvenit George Osborne. In mijlocul acestei lumi pline de culoare si dinamism, redata cu umor si intelepciune, sta William Dobin, un gentilom in adevaratul sens, care isi pastreaza onoarea in iuresul societatii engleze de la inceputul secolului al XIX-lea.

n n Inca din perioada de inceput, in care apare sub forma de foiletoane (1847-1848), romanul - primul semnat de autor cu propriul nume, si nu cu pseudonime cu rezonanta comica - ii va pecetlui statutul lui Thackeray de scriitor faimos si ii va aduce prosperitatea, Balciul desertaciunilor ajungand sa fie apreciat chiar de acei lorzi si acele lady al caror prototip este descris cu mult sarcasm. Editia aparuta la Editura Corint sub imprintul Clasici ai literaturii - in traducerea lui Lucian Popa - beneficiaza si de o prefata semnata de Dragos Zetu, de tabel cronologic si de un aparat critic bogat, menit sa puna pentru cititorul modern opera in contextul epocii. Romanul figureaza in topul The Big Read alcatuit in 2003 de BBC, in urma votului a 250.000 de cititori.

Spiritul lui [W.M. Thackeray] este stralucitor, umorul, atragator, dar amandoua sunt la fel de legate de geniul lui profund, asa cum un fulger difuz palpaind la marginea unui nor varatic se leaga de scanteia electrica aducatoare de moarte ascunsa in miezul lui.

• Charlotte Bronte, sub pseudonimul Currer Bell, in prefata romanului Jane Eyre [...] o noua intrebare se cere a fi analizata: este capabila o societate construita in jurul razboiului si a acumularii de capital sa devina o sursa a valorilor morale? Este, oare, coruptia distribuita in mod egal intre toate clasele sociale? Daca intreaga societate este corupta, mai poate exista virtute la nivelul individului? Naratorul lui Thackeray nu se sfieste sa isi exprime liber parerile, uneori direct, alteori imbracand haina satirei, ceea ce il scoate deseori pe cititor din fluxul romanului, cerandu-i o reevaluare nu numai a personajelor din text, ci si a propriei conduite morale. In definitiv, cititorul este provocat sa se ridice la inaltimea standardelor etice ale crestinismului, pe care majoritatea il mimeaza, insa pe care aproape nimeni nu il asuma pe deplin.