Calea Victoriei - Cezar Petrescu

Un intuneric dens, materializat, de pasla. Nici o constelatie sus. Nici steaua polara.

E de mirare din ce noap-te cu duhuri vrajmase a descins peste campuri o bezna atat de opaca si grea. E de mirare si parca de teama. Numai ferestrele trenului preling dintr-un capat in altul un sir de lumini, ireal si fantast.

Vazut de departe, arata ca pachebotul-fantoma cu pasagerii-strigoi. Stiti, va-sul-naluca din legendele matelotilor, navigand cu lampioa-ne de bal si orgie spre naufragiul din fiecare miez de noapte, unde toti vor pieri ca toti sa invie in cealalta seara, pana la dezlegarea blestemului rau. Dar teama e absurda si romantica Inselare.

Locomo-tiva cu picuri rosii pe piept spinteca partie in intunerecul de smoala, pe-un drum strabatut de o mie de ori. Acolo, in fund, mijeste o geana fosforica... Si cand a ajuns, nimeni nu mai priveste Domnul strain din coltul compartimentului, langa fereastra, atipi cu ziarul despaturit pe genunchi, cu tampla rezemata in speteaza de plus visiniu.

Surase indata prin somn unui vis sagalnic, care-i descrunta figura osoasa si fina, cu profil de medalie.

• Fragment din Calea Victoriei