Cantec pentru Polina

Unii barbati trec mai departe. El s-a lasat ruinat de dorul ei. Se spune ca timpul vindeca orice rana.

Dar pentru Hannes Prager, timpul a fost doar o minciuna lunga de decenii. In timp ce lumea din jur isi vede de viata, Hannes a ramas blocat in secunda in care Polina a plecat. Nu a mai iubit pe nimeni dupa ea.

Nu a mai atins pe nimeni cu adevarat. A ales sa traiasca intr-o armura de tacere, langa o alta femeie pe care o respecta, dar pe care nu o va iubi niciodata, pentru simplul motiv ca sufletul lui a ramas amanetat definitiv la marginea oceanului, langa Polina. Acesta este prototipul absolut al barbatului care tanjeste: dur, inaccesibil si rece pentru intreaga lume, dar complet ingenuncheat, vulnerabil si devorat de amintirea unei singure femei.

Munca bruta pentru un suflet care refuza sa uite Ca sa nu innebuneasca sub greutatea propriilor ganduri, Hannes isi pedepseste corpul. Cara piane de jumatate de tona pe scarile stramte din Hamburg, strangand din dinti pana cand incheieturile ii albesc. Isi ruineaza umerii si isi stoarce ultimele picaturi de energie intr-un efort disperat: vrea ca durerea fizica sa acopere dorul sfasietor din piept.

Dar oricat de grele ar fi pianele pe care le cara, amintirea ei nu devine mai usoara. Melodia pe care i-a compus-o cand erau mici inca tipa, ca un sonet pe care i-a fost frica sa-l asculte pana la capat. Pentru ca Hannes este barbatul care ar prefera sa surzeasca decat sa uite cum suna inima ei.

Barbatul care, atunci cand inchide ochii in intuneric, nu aude linistea orasului, ci zvacnirea sangelui din venele Polinei si parfumul ei cu iz de ocean. ,,Tacerea lui Hannes m-a bantuit. O carte ca o spovedanie pentru oricine a iubit o singura data si pentru totdeauna.

Te obliga sa privesti in ochi dorul pe care l-ai redus la tacere. -- Mihai Morar (Fain & Simplu) Clipa in care armura se darama Anii au trecut. Hannes a invatat sa simuleze o existenta normala.

Pana in ziua in care un seif vechi este fortat, iar la lumina iese o scrisoare cu un mesaj pe care l-a asteptat o viata intreaga: ,,Uneori, cand mi se pare ca nu mai pot, ma gandesc la melodia ta, pe care mi-o cantai cand eram mici. Cred ca am nevoie de tine. In acel moment, tot efortul de a fura cativa ani de liniste se prabuseste.

Hannes descopera ca tacerea lui nu a fost o salvare, ci o condamnare -- si ca femeia pentru care a incetat sa mai cante la pian nu l-a uitat nici ea. De ce vei fi complet absorbita de acest roman? Devotamentul absolut al unui barbat ruinat de iubire: Nu vei gasi aici eroi perfecti sau aroganti.

Hannes este definitia barbatului care iubeste pana la obsesie, tacut si devastator.

• Tensiune senzoriala pura: O lectura scrisa cu o precizie chirurgicala de Takis Wuerger (Der Spiegel), unde fiecare atingere, fiecare privire si fiecare amintire are iz de ocean si greutate de plumb