Confesiunile balaurului cu sapte inimi - Vasile Iftime

cineva sa arunce bila aceasta in cer n vrei sa te rogi n dar buzele si degetele si genunchii s-au retras in carne n esti un poem ce se rostogoleste intre spitalul de urgenta si n biserica n ingerul tau este pasionat de popice n si doamne cat de mult iti doresti sa infurii ingerul n sa arunce mai cu viata n si bila sa nu se mai opreasca n si bila sa doboare portile n clopotnitele bisericilor n crucile n cand erai tanar un calugar te-a invatat rugaciunea inimii n o rosteai pe silabe ca pe o curgere tainica n inima ta in alte inimi colmatate n acum in spital in biserica in patul conjugal n ti se administreaza cate o perfuzie cu dumnezeu n tu si dumnezeu la ambele capete n in cer sangele este albastru n in venele tale nu se asimileaza fierul n calciul magneziul dumnezeu n ai pierdut mult sange spun doctorii n si din perfuzie curge cer limpede n si din potir cer limpede n de parca pe iisus l-a nascut o pasare n de parca insusi dumnezeu este un decupaj n dint-o revista de colorat diminetile n dar tu vrei sa te rogi n mainile si buzele si genunchii s-au ascuns in alte maini n in alte buze n in alti genunchi n bunica purta o metanie impletita din canepa n tu porti metania impletita de canepa n si numeri mai departe n privesti cerul n dumnezeu coboara in ochii tai si plange