Doamna Bovary - Gustave Flaubert

Unul dintre marile romane ale literaturii universale, Doamna Bovary urmărește destinul Emmei Bovary, o femeie care își caută împlinirea în iubire și în visul unei vieți ideale. n n Doamna Bovary, capodopera lui Gustave Flaubert, este povestea unei femei care visează la o viață mai intensă, mai frumoasă și mai pasională decât cea pe care realitatea i-o poate oferi. Emma Bovary, crescută cu idealurile romantice ale iubirii absolute și ale unei existențe spectaculoase, descoperă curând că mariajul și viața de provincie nu seamănă cu lumea din cărțile sale.

Căutând împlinirea în iubire, lux și aventură, ea ajunge să se îndepărteze tot mai mult de realitate și să se afunde într-un cerc al dorințelor, datoriilor și dezamăgirilor. Dincolo de drama unei căsnicii nefericite și de destinul tragic al Emmei, Flaubert construiește un portret lucid și necruțător al societății burgheze din secolul al XIX-lea, surprinzând vanitatea, ipocrizia, mediocritatea și obsesia pentru aparențe. Romanul impresionează prin finețea observației psihologice și prin stilul minuțios al autorului, care transformă existența cotidiană într-o adevărată materie literară.

Publicat în 1857 și întâmpinat cu un scandal răsunător, Doamna Bovary avea să devină una dintre operele fundamentale ale realismului și un moment decisiv în evoluția romanului modern. Povestea Emmei rămâne însă actuală prin întrebările pe care le pune: cât de mare este distanța dintre ceea ce visăm și ceea ce putem trăi și ce se întâmplă atunci când încercăm, cu orice preț, să facem realitatea să semene cu visul? Ea [Emma Bovary], asemenea lui Don Quijote sau lui Hamlet, concentrează în personalitatea ei zbuciumată și în aventura sa mediocră o anumită atitudine fundamentală față de viață, capabilă să apară sub cele mai diferite înfățișări, în epoci și locuri dintre cele mai diverse și care, în același timp universală și durabilă, reprezintă una dintre cele mai profunde manifestări ale condiției umane: capacitatea de a-și făuri iluzii și voința nebunească de a le transforma în realitate.

• Mario Vargas Llosa Doamna Bovary este asemenea gărilor construite în epoca sa: grațioasă, chiar florală, dar turnată în fier.
• John Updike Fără Flaubert, în Franța nu ar fi existat Marcel Proust, iar în Irlanda, James Joyce. Cehov nu ar fi fost Cehov în literatura rusă. Iată cât de mare a fost influența literară a lui Flaubert.
• Vladimir Nabokov n Forma este, în sine, la fel de interesantă, la fel de activă și esențială pentru subiect precum ideea.
• Henry James n n Traducere din limba franceză de Irina Mavrodin.