Fericire intr-o ceasca de cafea

Cartea a fost publicată anterior sub titlul Povești din cafenea Suntem din nou în cafeneaua Funiculi Funicula, de pe o alee dosnică şi întunecată din Tokyo, unde, dacă te aşezi pe un anumit scaun şi ţi se toarnă o cafea anume pregătită, te poţi întoarce în timp. Regulile au rămas aceleaşi. Cea mai importantă dintre ele este să-ţi bei cafeaua înainte de a se răci, altfel nu te mai poţi întoarce în prezent şi rămâi suspendat între două dimensiuni temporale.

De mai bine de o sută de ani, pe scaunul acela se aşază clienţii care vor să călătorească în timp. Întotdeauna vor exista oameni care vor vrea să revadă pe cineva care nu mai este şi, chiar dacă prezentul nu mai poate fi schimbat, vor avea nevoie să se împace cu trecutul. Prin cafenea se vor perinda de data aceasta bărbatul care vrea să-şi întâlnească prietenul mort în urmă cu douăzeci şi doi de ani, fiul care nu a ajuns la funeraliile mamei sale, bătrânul poliţist care nu i-a oferit niciodată un cadou soţiei lui.

De asemenea, vom cunoaşte un tânăr care face călătoria din trecut în viitor, doar ca să se asigure că cei pe care îi va lăsa în urmă vor fi fericiţi. În plus, vom afla misterul femeii cu rochie albă care ocupă de obicei scaunul destinat călătoriilor în timp. Frumos istorisite şi pline de căldură, întâmplările din Fericire într-o ceaşcă de cafea explorează modul cum purtăm în noi însemnele trecutului şi cât de departe am merge pentru a-i vedea – poate pentru ultima oară – pe cei pe care îi iubim.

„Kawaguchi a găsit o metodă unică de a aborda o temă atât de comună cum este călătoria în timp şi a surprins puterea bucuriei ca moştenire lăsată de cei dragi... Fanii Bibliotecii de la Miezul Nopţii a lui Matt Haig vor savura această lectură rapidă cu note de realism magic şi căutare de sine.” Library Journal „Un roman fermecător despre o cafenea japoneză misterioasă în care clienţii care se aşază pe un anumit scaun pot să se întoarcă în timp – dar numai până când cafeaua se răceşte.” Star Tribune „O incursiune impresionantă, deosebit de captivantă în dorinţa personajelor de a se agăţa de trecut.” Publishers Weekly „Personajele ajung la revigoranta revelaţie că au voie să se bucure de viaţă, că nu trebuie să trăiască chinuite de regrete; ele se eliberează prin simpla schimbare a perspectivei. Efectul asupra personajelor este acela care se aşteaptă de la cea mai reuşită psihoterapie: reprocesarea trecutului şi interpretarea lui într-o altă cheie...

Este uşor să fii cinic şi mult mai rar întâlneşti un parcurs narativ care să te lase cu lacrimi sincere de bucurie.” The New York Times „O poveste frumoasă, un fel de pildă despre un scaun magic dintr-o cafenea în care, dacă vrei, poţi să te întorci în timp.