Giorno dopo giorno / Zi după zi

Nostalgia sicilianului Salvatore Quasimodo (1901-1968) laureat în 1959 al premiului Nobel pentru literatură include un regret ca o vinovăţie sublimată o durere de a nu fi găsit un ideal modus vivendi al poeziei şi al prezenţei siciliene. Plângere după Sud una dintre culmile poeziei sale impresionantă printr-o extremă acuitate lirică are de aceea subtextul pregnant al părerii de rău: am optat pentru viaţă generoasă pentru dragoste pentru linişte pare să spună acest subtext am naufragiat uitând însă ostrovul ce mi-a luminat copilăria abandonându-l pe totdeauna cadenţei sale tragice între farmec inefabil şi spectrala mizerie. (...) Quasimodo este unul dintre poeţii a căror operă poartă pecetea desăvârşitei unităţi într-un asemenea grad încât poemele se pot lipsi de titluri devenind simple elemente ale întregului operei sale.

Aceasta este o caracteristică a poeziei contemporane iar o alta prezenţa în egală măsură în opera lui Quasimodo - mai cu seamă în volumele de după război - este acea simplitate cu efecte atât de stranii şi de neaşteptate care domină poetica modernă. A.E. Baconsky