Mandarina | Razvan Petrescu

Razvan Petrescu e furios si esential. Elastic si urgent, el intinde mereu capcane cititorului care nu prea stie cum sa se descurce in aparenta halucinatiilor sale, devine el insusi nervos, nu-si mai poate bea cafeaua in liniste, dimpotriva, intr-un acces de nerefuzat o varsa pe pantaloni (culoarea oului de rata, nu-i nimic, iese cu putina apa rece). Cine are rabdare sa mearga mai departe descopera o structura stilistica muzicala, ici un accent sumbru de Bach, colo o infloritura de Ravel, si tot asa pina unde tragicul si umorul cel mai sec se imbina intr-o formula unica de risu-plinsu’.

La noi, ba chiar si aiurea, nu seamana cu nimeni, e un kamikaze solitar care aduce tot mai mult, suspect si simptomatic, cu el insusi. DUMITRU RADU POPAInalt, taciturn, ochelarist, poartauneori barba. Diagnosticat cu depresie mascata, incepe sa se mascheze cu bucati de tifon si devine neobisnuit de vesel.

Se plimba mult prin cimitir, are citiva prieteni aici. Ii plac animalele, da de mincare furnicilor, pisicilor vagaboande, nu si vagabonzilor – au existat perioade cind a incercat s-o faca, insa a fost muscat. Continua sa practice medicina, specializindu-se in psihoterapie.

Inregistreaza un succes mult mai mare decit ca scriitor, asadar de la anul va frecventa cursuri de acupunctura si ginecologie conceptuala.

• Pasiuni: yoga, echitatia, tintarul. Locuieste impreuna cu familia in Balta Alba, intr-un apartament semidecomandat de trei camere si un balcon care indeamna la saritura. Din acest motiv, tine legatura cu Ambasada Mongoliei.
• PIN: 2579

Cum sa-i fie Razvan Petrescu sortii Tom Degetel, cind el – cel mai mare realist dromologic al literaturii mondiale de azi si de pretutindeni – e stapinul Mandarinei, roller coaster-ul ce da-n sfirsiturile toate? Aici monstrii se recunosc si devoreaza; acolo, tradatorii, pestii, administratorii de bloc, nebunii suflecati in riul timpului ori securistii cearca sa se retraga cu torte spre-apocalipsa pensiilor grase; dincolo, preasfintita preacurvie umple tara de polutii cind inima bate, batuta, mai tare; dincoace, tatii aluneca din Bach in ah in fiii vii, nu in resentiment. 20 shades of black de citit in doze mici – cind la apogeu, cind mereu.

Calin-Andrei MihailescuPeste ani, tonul a devenit pronuntat melancolic, pesimismul, crepuscular, iar umorul este acum argintat discret – reflexie a cartuselor etice percutate de stilistica. Elegii nevralgic autobiografice despre sperante inselate, satire livrate la adresa, parabole biblice rastalmacite clinic si improvizatii libere ce-si configureaza dinamic propriul gen, feliile Mandarinei ascund de fapt povestea unei supravietuiri. Intr-o lume diforma, daca nu esti un as al portativului, poti ramine intact incercind sa captezi emotia muzicala intr-o suita de tropi literari.