Mozaic din cioburi de suflet - Marcel Todet

Mozaic din cioburi de suflet. Poezii. Aforisme.

Eseuri. Maxime. Cugetări n n Tuturor celor care reușesc să se ridice și să meargă mai departe, chiar și când lumea le-a frânt inima, iar ei au făcut din cioburile sufletului lor ferestre către cer… Celor care mai cred că dragostea este unica și adevărata comoară și nu avuțiile materiale ori gloriile deșarte.

Zăpăciților care, admirând stelele, împiedicându-se și căzând, au puterea de a se ridica și a râde de isprava lor. Romanticilor care pot vibra pe un vers ori pot zbura pe-o frântură de melodie, lăcrimând din suflet, sub emoția unui vis. Celor care pot vedea frumosul în fiece nimic și pot săruta fiecare clipă la plecare, bucurându-se că li s-a dăruit.

Pentru aceia care înțeleg prin „rămas-bun”, un perpetuu „la revedere”. Pentru toți aceia care văd viața ca pe o minune și realizează că o pot pierde, fiind neatenți la trecerea clipelor. Pentru noi toți, cei care putem învăța că nefericirea este înlănțuirea micilor tristeți, iar fericirea este înlănțuirea micilor bucurii.

n n Dacă ar fi să încadrăm demersul artistic al domnului Marcel Todeț într-un gen beletristic ar fi impropriu, întrucât nu primează imaginea artistică, firul epic care să susțină povestea, personaje care să compună o lume ficțională, ci mai degrabă este vorba despre o disertație filozofică în care predomină puterea minții, nivelul înalt de erudiție, stilul sobru, elitist, pe alocuri sentențios, cu intenția vădită de a modela comportamente, de a oferi o percepție anume asupra unei realități sufletești trecute prin filtrul rațiunii. Însuși scriitorul ne atenționează asupra conținutului ideatic și asupra formelor de exprimare artistică: poezie, proză, cugetări, maxime și eseu, toate, într-o singură carte. Specificul reflectării artistice constă în convertirea microeseurilor în poeme, probând capacitatea autorului de a schimba registrul stilistic, trecând de la limbajul persuasiv la stilul avântat; „viața fără dragoste înseamnă pătrunderea în vastul pustiu al singurătății”, pentru ca în următoarele pagini această aserțiune să devină un poem încărcat de vibrație.

Înțelegerea vieții și prețuirea ei trebuie să se manifeste în fiecare răsărit și în fiecare apus de soare, în trăirea clipelor ca și cum ar fi ultimul dar dat de Dumnezeu. Un dar poate fi însăși această carte, scrisă cu sinceritatea și elevația exprimării.

• Elena Netcu Spiritualitatea este un diamant cu nenumărate fețe. Sufletul este cel care le luminează, cu dragoste, în efortul prometeic, de a-și păstra, nealterată, esența. n Adevărata măreție a omului stă în aria de cuprindere a dragostei sale. n Iubirea de oameni se simte atunci când încep a te durea rănile lor. Prețul nemuririi noastre este dragostea dăruită necontenit. Frumusețea vieții poate fi văzută chiar și printre lacrimi. Fiecare clipă căreia i-ai pierdut farmecul se transformă în regretul de mai târziu. Credința nestrămutată este soluția împlinirii, chiar și a speranțelor deșarte.
• Marcel Todeț