Radu Paraschivescu, In virtutea ineptiei

Veti rade citind nastrusniciile din volum? Asa e de dorit. Veti trece de la amuzament la stupoare?

Asa e de presupus. Veti reciti anumite pasaje, frecandu-va apoi mefient la ochi? Asa e de asteptat.

Pe urma insa, odata stins hohotul sau disparut zambetul, probabil ca va veti pune cateva intrebari despre celebritatile zilei, eventual ale deceniului, fie ele din politica, afaceri, sport sau divertisment. Una dintre aceste intrebari priveste dezinvoltura cu care apar acesti oameni pe scena. Distributia volumului e compusa din personaje care par operate de simtul ridicolului la o varsta frageda si pentru care surfingul media pe valul popularitatii pare o conditie indispensabila de viata.

Din acest punct de vedere, In virtutea ineptiei nu e doar un catalog de prostioare si aberatii, ci si o dovada a nivelului tot mai scazut al discursului public. Ba poate chiar a felului in care ni se anemiaza si noua exigenta. Cotizantilor vechi, cu aparitii consistente in precedentele volume de ,,perle , li se adauga aici noi exponenti ai contraselectiei.

Unii sunt tenori ai misticismului dacopat, altii peroreaza despre virtutile inaltatoare ale canepei. Unii il considera sarlatan si impostor (ba chiar si hotoman) pe Cristofor Columb, care ar fi sterpelit niste harti ale dacilor, altii cred ca au stabilit contacte cu civilizatii non-umane - si nu oriunde, ci la ONU. Din cauza lor, Romania pare uneori un straniu amestec de circ, spital de boli mintale si curte a miracolelor.