Ramas bun, toamna! - Stanislaw Ignacy Witkiewicz

Rămas-bun, toamnă! (1927) este cel mai cunoscut roman al lui Witkacy. Deși acțiunea romanului se desfășoară într-o țară nenumită, care amintește de Polonia, Witkacy scrie despre ceea ce - în opinia sa - va aștepta în viitorul apropiat întreaga omenire.

Personajele romanului aparțin elitei vremii - artiști, savanți, oameni de afaceri, politicieni etc. Pe toți îi macină sentimentul decadenței epocii în care trăiesc - lipsa sensului vieții și presimțirea unei catastrofe civilizaționale iminente. Revoluția, pe care personajele romanului o așteaptă ca pe o salvare din decadență, se dovedește în cele din urmă a fi distrugerea totală a culturii existente, anihilarea ei („nivelismul”, cum numește Witkacy această distrugere), deformarea mentalității oamenilor și a fiecărui individ în parte. Witkacy a fost martor al revoluției bolșevice din Rusia.

Acea experiență i-a marcat întreaga operă ulterioară, iar când, pe 17 septembrie 1939, trupele sovietice au invadat Polonia în înțelegere cu Al Treilea Reich, s-a sinucis.

• Włodzimierz Bolecki În Rămas-bun, toamnă!, Witkacy sondează, cu o sensibilitate decadentă și grotescă, agonia unei lumi aflate la răscruce - o lume a elitelor intelectuale, pierdută între idealismul ratat și hedonismul distructiv. Personajul principal, Atanazy Bazakbal, simbolizează tânărul intelectual modern, sfâșiat între aspirațiile metafizice și tentațiile carnale, între idealul absolut și realitatea sordidă. Romanul este o meditație poetică și ironică asupra căutării de sine în vremuri de haos, în care arta, dragostea și filosofia nu mai oferă salvare, ci se transformă în forme sterile de alienare. Acțiunea se desfășoară într-un cadru recognoscibil - Polonia interbelică și Europa frământată de ideologii și crize -, dar accentul cade mai ales pe dezintegrarea lăuntrică a individului, exprimată printr-un limbaj baroc, simbolic, adesea aluziv sau oniric.
• Constantin Geambașu n n Traducere din limba polonă de Constantin Geambașu.