Ziua refluxului

O femeie care trăiește cu familia ei la Paris primește un apel de la poliția din Le Havre, oraș portuar din nordul Franței. Un cadavru a fost găsit pe plajă și există un indiciu că între ea și victimă ar fi o legătură. În paralel cu personajul narator evoluează însuși orașul Le Havre, pe care l-a părăsit în urmă cu douăzeci de ani, oraș ras de pe fața pământului de Aliați în Al Doilea Război Mondial, reconstruit și devenit astăzi principala poartă de intrare a drogurilor în Franța, oraș cenușiu, cu o climă posomorâtă.

Decepția primei iubiri, pierderea tatălui, dar și un eveniment plin de strălucire – botezul unui vas pentru lansarea la apă –, toate reapar la suprafață din colțurile de memorie în care fuseseră exilate. Ceea ce rămâne constant de la prima până la ultima pagină este emoția, profunda umanitate. „Ziua refluxului îmbină magnific intimitatea unei femei răvășite de durere sufletească cu violența impersonală a anchetei în care este implicată.“ Livres Hebdo „O anchetă, un roman noir a cărui rezolvare este înainte de toate senzuală și existențială.“ Télérama „Am primit apelul pe la ora 14, tocmai mă întorsesem acasă, aveam încă paltonul pe mine și pe coapsă simțeam, apăsătoare ca un bolovan, greutatea poșetei, în care am scotocit fără să-mi găsesc mobilul, ba chiar am răsturnat-o pe masa de la intrare, pe care o folosim ca pubelă, fără rezultat, am înțepenit, apartamentul era pustiu, vibrațiile telefonului se auzeau clar, numai că sursa lor mi se părea îndepărtată, imposibil de plasat în spațiu, mi-am pipăit buzunarele, adânci și joase, pline de hârtiuțe mototolite, de firimituri, de scame, am simțit bucata de plastic vibrându-mi în mână pe sub stofă și, când am extras-o în sfârșit, am văzut pe ecran un număr de telefon fix, cu indicativul 02, Vestul, am răspuns, un bărbat s-a prezentat drept «ofițer de poliție judiciară» și a cerut să-mi vorbească, i-am spus că eu eram, îndreptându-mă mașinal spre scaunul cel mai apropiat, căci podeaua îmi fugea deja de sub picioare, și, odată așezată, l-am ascultat pe individul care, în jargonul neutru și concret al celor care aplică proceduri, mă invita la comisariatul din Le Havre: «Am dori să vă audiem într-un caz care vă privește».“ Ziua refluxului, Maylis de Kerangal MAYLIS DE KERANGAL a scris mai multe romane, printre care Je marche sous un ciel de traîne (2000), La vie voyageuse (2003), Corniche Kennedy (2008) și Naissance d’un pont, câștigător al Premiului Médicis în 2010.

A publicat, de asemenea, câteva volume de povestiri, printre care Ni fleurs ni couronnes (2006) și Canoës (2021), și o carte-omagiu dedicată lui Kate Bush și Blondie, intitulată Dans les rapides (2007). Cel de-al cincilea roman al autoarei, Să-i reparăm pe cei vii (Réparer les vivants, 2014), s-a bucurat de un succes uriaș, câștigând zece premii literare în Franța și fiind nominalizat la Premiul Man Booker International.